joi, 19 mai 2011
În Isus este adevărul
Lumea în care trăim cunoaşte o dezvoltare tehnică extraordinară şi o explozie a cunoştinţelor ştiinţifice. Dar prin aceasta viaţa noastră, convieţuirea oamenilor, societatea noastră nu s-au simplificat. Dimpotrivă, astăzi, viaţa noastră a devenit mai complexă, mai complicată, mai imprevizibilă şi mai nesigură. Şi nu există nimic statornic. Totul este pus sub semnul întrebării. Cele mai multe lucruri sunt în scurt timp depăşite, multe teorii se dovedesc neadevărate. Aceasta este valabil pentru toate domeniile în care omul caută adevărul: ştiinţă, filozofie, ideologie, religie. Întregul adevăr este relativizat. Realitatea este adevărată numai în graniţele, mereu mai înguste, ale spaţiului şi timpului. Nimic nu este definitiv. Nu ar trebuie să resemnăm în faţa unor chinuitoare întrebări ca: Ce mai e încă valabil? Unde e punctul stabil? Ce este într-adevăr adevărat? Există adevărul absolut? Ce este bine şi corect? De ce ne putem lega oriunde şi oricând, în orice condiţii? Suntem dezorientaţi.
Spiritul vremii este supus unor rapide schimbări. Numai în secolul nostru într-o singură generaţie chiar, s-au schimbat opiniile şi concepţiile aşa de radical - tot ce a fost corect şi acceptat de toţi este astăzi negat şi condamnat.
În această nesiguranţă şi schimbare permanentă, Isus rămâne neschimbat. Ceea ce ne învaţă El este un adevăr care nu se schimbă, rămâne definitiv. De aceea cred în El. El îmi arată ce e adevărat şi bine, mereu valabil. Mă pot încrede în adevărul Lui, pentru că este adevărul lui Dumnezeu. Adevărul acesta a fost verificat în viaţa multor oameni care-mi sunt o pildă chiar şi în viaţa mea de zi cu zi. În contradicţie cu ceea ce propagă lumea drept ultim adevăr - multe adevăruri manipulate ne sunt prezentate - Isus nu ascunde şi nu idealizează nimic. El nu foloseşte metode sugestive şi nu ne consolează, simplu, promiţându-ne o viaţă după moarte. El nu promite o utopie, ci, realist fără menajamente, sincer, ne descoperă adevărul. Dar El nu ne lasă în resemnare şi în lipsa de speranţă. Spre deosebire de alte ideologii, concepţii despre lume şi viaţă, filozofii şi religii, care mai devreme sau mai târziu se dovedesc false, pentru că nu pot oferi oamenilor răspunsurile pe care le aşteaptă, Isus ne arată calea, El este singura soluţie pentru o viaţă cu sens. Prin cuvântul Său, Isus ne arată ţinta şi calea. El nu ne lasă să ne confruntăm cu diferite concepte, închipuiri filozofice sau reţete şi metode neconturate. El vrea să-mi schimb atitudinea şi modul de gândire, dându-mi şansa de a lua hotărârea cea dreaptă şi de a învăţa de la El cum să trăiesc fericit şi sigur.
Isus îmi spune adevărul despre mine însumi. În felul acesta El mă ajută. El îmi deschide ochii, ca să-mi pot vedea greşelile, slăbiciunile şi lipsurile. Dar în acelaşi timp mă ajută să schimb, să vreau să mă schimb: aspiraţiile, atitudinea şi gândirea: „... să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită" ne spune apostolul Pavel (Romani 12:2).
Isus mă face să recunosc că nu-mi foloseşte la nimic dacă contez pe performanţele mele, că încercarea mea de eliberare de povara mea este zadarnică şi tot aşa de nefolositoare este şi străduinţa mea să obţin salvarea făcând fapte bune şi să scap de păcatele mele, ispăşindu-le. Astfel de soluţii găsesc în filozofie şi religie, dar nu la Isus.
El mă face să înţeleg că noi nu de aceea suntem pierduţi pentru că suntem responsabili pentru păcatul lui Adam sau pentru păcatele strămoşilor, sau ale copiilor noştri. El îmi arată, în acelaşi timp, că nu putem scăpa de vina noastră transferând-o asupra societăţii sau a mediului înconjurător. Isus nu lasă nici o îndoială asupra faptului că eu însumi sunt răspunzător pentru modul meu de gândire, simţire şi trăire. Eu însumi port vina pentru păcatele mele. Fără El nu pot scăpa de această povară.
Credinţa şi evlavia părinţilor sau strămoşilor mei mă ajută tot aşa de puţin ca şi simpla apartenenţă la un popor creştin, la apusul creştin, ori aşa numitei creştinătăţi. La fel „moştenirea culturală creştină", ori indiferent ce convingere religioasă, ori religie, oricât ar fi acestea veritabile şi de bună credinţă.
Isus mă ajută să privesc lumea, pe aproapele meu şi pe mine lucid şi în mod realist. Prin El, eu recunosc că sunt: păcătos, individualist, egoist şi că exercit o influenţă negativă asupra aproapelui meu. Eu am nevoie de Isus, care prin cuvântul Său îmi arată greşelile şi slăbiciunile, dar mă şi ajută să mă schimb după voia Lui şi, ceea ce este mai important - El realizează acest lucru în mine.
În străduinţa mea să înfăptuiesc voia Lui în existenţa mea, Isus îmi dă ajutorul potrivit: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte" (Filipeni 4:13) scrie apostolul Pavel creştinilor din Filipi: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui şi voinţa şi înfăptuirea" (Filipeni 2:13) şi autorul Epistolei către Evrei scrie: „Dumnezeul păcii ... să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui, şi să lucreze în noi ce-I este plăcut, prin Isus Cristos" (Evrei 13:20-21).
În Isus este pacea
Eu cred în Isus pentru că în El am găsit pacea - într-o lume a neliniştii, a urii, a violenţei, a terorii, a autodistrugerii, a războiului. Pot să fiu sigur că, deşi sunt înconjurat de nelinişte şi frică, în viaţa noastră Dumnezeu este „Dumnezeul Păcii".
Isus a luat asupra Lui păcatele mele şi a murit pentru ele. El s-a jertfit ca eu să am iertare şi m-a împăcat cu Dumnezeu, ca astfel să avem pacea cu El. Acelaşi lucru îl face Isus şi astăzi, dacă eu sunt hotărât să ascult de cuvintele Sale. În felul acesta pot avea pace cu semenii mei şi cu Dumnezeu. Isus mă curăţeşte în fiecare zi de vina mea, de răul pe care l-am făcut altora. Nu trebuie să mă chinuiesc din cauza vinei, slăbiciunilor şi greşelilor mele.
Adevărul pe care mi l-a descoperit Isus şi pacea care mi-o dă mă eliberează de orice încătuşare, chiar şi de dependenţa de circumstanţe şi de orgoliul meu de a fi cineva. Este de neînţeles cum omul încearcă să facă pace prin violenţă şi teroare. Acolo unde pacea şi adevărul lipsesc, libertatea este doar o iluzie. Dar pacea nu o obţin dacă neg vina mea. Pacea o găsesc doar în Isus şi în Cuvântul Său: „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea" (Ioan 16:33). Din închisoarea de la Roma apostolul Pavel scrie creştinilor într-o lume calmă: „Şi pacea lui Dumnezeu, care trece orice pricepere vă va păzi inimile şi gândurile în Isus Cristos" (Filipeni 4:7).
În Isus găsesc linişte
Într-o lume plină de indiferenţă, nelinişte, hărţuială, patimă, spaimă şi teamă tânjim după calm şi linişte. Prin Isus sunt sigur că mă aflu în mâna lui Dumnezeu. Isus îmi ia spaimele, teama de viaţă, apăsătorul simţământ al neputinţei, al nesiguranţei, al neajutorării, pierzania şi singurătatea. Nimeni nu este scutit de toate acestea, noi toţi suntem ameninţaţi prin birocratizare, nivelare, ideologizare. Dar ştiu că Isus cunoaşte şi înţelege spaimele mele. În El găsesc mângâierea şi puterea ca să le pot suporta. „... dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea" (Ioan 16:33).
Nu trebuie să ne dăm şi să ne facem mereu dreptate. Dar ştiu că Dumnezeu este drept şi va judeca drept (2 Tesaloniceni 4:8). În felul acesta va birui (Romani 2:16 şi 1 Petru 1:17). Această certitudine eliberează şi îmi dă o pace, pe care nimic nu o poate distruge.
Multe griji ne împovărează. Grija pentru ziua de azi: o să fac faţă, nu o să falimentez? Grija grea pentru ziua de mâine şi pentru viitor: ce o să fie mâine? O să trăiesc? Voi fi sănătos? Voi mai avea locul meu de muncă? Ce o să se aleagă de familia şi de copiii mei? Apoi grija pentru proprietatea şi existenţa mea. Nimeni nu mă poate feri de ele. Eu pot doar încerca să mă autoliniştesc, chiar şi prin metode psihologice şi să apelez la raţiunea mea, dar nici un om nu mă poate elibera de aceste griji.
Isus vrea să-mi ia grijile, el singurul este gata pentru aceasta şi este în stare să o înfăptuiască. Dacă înţelegem aceasta, cu atât mai uşoară şi mai plină de bucurie va fi viaţa noastră. „Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’ sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’ Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra" (Matei 6:31-33). Creştinilor din Filipi Pavel le scrie: „Nu vă îngrijoraţi de nimic" (Filipeni 4:6). Iar creştinilor din Asia Mică Petru le scrie următoarele cuvinte de mângâiere: „Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe, şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre căci El însuşi îngrijeşte de voi" (1 Petru 5:6-7).
Eu cred în Isus fiindcă am certitudinea - şi aceasta am trăit-o mereu - că El se îngrijeşte de mine. Cu spaimele mele şi la strâmtoare mă pot adresa Lui, rugându-l să-mi dea consolare, putere şi sprijin. El îmi dăruie astfel ajutor şi linişte. „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina mea este uşoară" (Matei 11:28-30).
În Isus este speranţă
Realitatea existenţei noastre duce la deznădejde. Faţă de atâta foamete, boli, mizerie, vărsări de sânge şi războaie, pe care omenirea le suportă cu sau fără vină ne dăm seama de neputinţa noastră de a schimba ceva. Bătrâneţea şi moartea, de care nimeni nu poate scăpa, marchează situaţia noastră fără de ieşire. Nu ne rămâne decât adânca resemnare, deznădejde, îndoială şi întrebarea paralizantă: Mai există vreun sens în toate acestea? Are viaţa un rost?
Această deznădejde se reflectă şi-n artă, literatură, filozofie, în modul de gândire şi trăire a oamenilor din societatea noastră. Când omul în secolul iluminismului s-a eliberat de autoritatea bisericii şi, dându-şi seama de religia lui falsă şi restrictivă, nu a folosit această ocazie ca să se întoarcă la Dumnezeul cel viu, aşa cum ni-L face cunoscut Isus, el a căzut în braţele ateismului şi ale nihilismului. Filozofia epocii noastre stă la baza modului nostru de gândire şi ea este caracterizată de pesimism, pierzare şi disperare. Omul „eliberat" de dumnezeu este fără speranţă. Şi atunci caută plăcerile vieţii, ocolind realitatea. Şi unii reuşesc să facă acest lucru o viaţă întreagă. Unor astfel de oameni, care au trăit într-o societate „liberă" asemănătoare cu a noastră, le scrie apostolul Pavel şi îl citează pe profetul Isaia din secolul 8 înainte de Cristos: „Dacă nu înviază morţii, atunci ‘să mâncăm şi să bem căci mâine vom muri’" (1 Corinteni 15:32).
Dar dacă omul nu reuşeşte să „uite" această realitate, atunci îl cuprinde deznădejdea. Aceasta conduce - li se întâmplă foarte des şi celor tineri - la tristeţe. Ultimul lor refugiu este băutura şi drogurile. Sfârşitul înseamnă disperare totală sau sinucidere.
Dar omul care se răzvrăteşte împotriva lui Dumnezeu şi se plasează în centrul universului, autonom, se poate supune şi unei ideologii care îi promite speranţă şi un viitor. Privirile lui sunt fixate în exclusivitate la această viaţă şi la componentele ei ce trebuie schimbate ca să-şi ajungă ţinta propusă. Conform acestei ideologii, omul în sine este bun şi poate fi fericit în măsura în care se eliberează de orice autoritate şi transformă împrejurările în favoarea sa. Realitatea că noi trăim într-o lume decăzută şi plină de păcat nu este luată în considerare. Din această gândire utopică emană euforia reformelor şi a progresului din epoca noastră. Omul a pus mâna pe frâiele destinului şi, fără speranţă fiind, inventează una.
Filozofia caută o soluţie condiţiei existenţei, în mijlocul unei lumi fără nădejde, în care recunoaştem că viaţa nu are nici un sens, nici un scop şi că omul este născut numai ca să sufere, existenţialismul se întreabă asupra sensului vieţii şi - cinic, ori covârşit de tristeţe - ori nu-l găseşte, ori îl neagă (J. P. Sartre, Albert Camus). Raţional privind, lumea este absurdă, iar omul trebuie să încerce să-şi facă un rost în ea. Realizarea depinde de actul de voinţă (Sartre). Problematic este faptul că aici toate intenţiile acestor acte de voinţă sunt de aceeaşi valoare.
Omul nu este altceva decât produsul incidental al naturii. Biologul francez Jaques Monod care a trecut de la ştiinţele naturii la existenţialism a ajuns la următoarea concluzie: Omul a fost aruncat într-un univers străin, mut şi indiferent, fără ca să existe cineva care l-a aruncat. Aşa, omul a fost lăsat singur pe această planetă şi contemplă distrugerea şi dispariţia sa. Nu-i ajută la nimic să închidă ochii în faţa acestei realităţi crude. Păstrarea idealurilor: bunătatea, frumuseţea e doar o iluzie. Pentru acceptarea acestui fapt, omul are nevoie de demnitate şi sinceritate, chiar şi împotriva spiritului lui, care caută explicaţii şi salvare. Este nevoie de mult curaj, dar omul trebuie să privească adevărul în faţă. Şi aici se descoperă umanitatea, valoarea şi eroismul lui. Monod este cel mai consecvent, el recunoaşte: nu există nici o nădejde, existenţa noastră este caracterizată de deznădejde - şi cine nu-l cunoaşte pe Dumnezeu nu are nici o scăpare - restul este o minciună. El cere un singur lucru: curaj. Dar cine-l are, cine poate trăi conştient fără nădejde?
Cantitatea speranţei disponibile este hotărâtoare în destinul omenirii. Teologul Emil Brunner ne-a atras atenţia în modul cel mai serios că viitorul nostru depinde de nădejdea pe care o avem în viitor. Frica este fundamentală în teoria lui Heidegger. Dar el spune: „Uitaţi-vă la poeţi". Pentru că în univers răsună cuvinte înseamnă că a fi şi existenţa ar putea avea un sens. Este doar o încercare timidă oferită oamenilor care-şi ţin destinul în mână.
Dar filozofia existenţialismului a dovedit că şi această teorie este deficitară. Filozofii au fost întotdeauna preocupaţi să găsească esenţa lucrurilor şi rostul omului în univers. O credinţă optimistă în progres, stă întotdeauna în contradicţie cu o îndoială pesimistă. Dar, ca un filozof să se refere la viitor şi să pună la baza gândirii lui speranţa, este într-adevăr ceva nou. Un astfel de filozof este Ernst Bloch care a transformat nădejdea într-o cheie a filozofiei sale: dacă viaţa noastră nu are nici un sens atunci fiecare om este chemat să-şi inventeze unul. Datorită faptului că, pentru el nu există nici o speranţă - şi fără Dumnezeu este imposibil ca omul să o aibă - atunci trebuie, dacă vrea să trăiască, să se bazeze pe principiul nădejde.
Karl Jaspers vorbeşte despre „situaţie limită". Aceasta înseamnă o experienţă atât de puternică, încât ne garantează certitudinea existenţei proprii, dându-ne speranţa unei vieţi cu sens, chiar dacă nu există nici o motivare raţională. Deci sensul vieţii se bazează pe o experienţă pe care nu o sesizăm, doar trebuie să ne-o băgăm în cap. Cel târziu în ceasul morţii, toate aceste teorii se năruie, în faţa realităţii vieţii - sau a morţii - aceste teorii cad.
În Isus însă găsesc o nădejde adevărată şi trainică şi de care nu mă voi ruşina niciodată. În El văd această viaţă prin prisma veşniciei şi astfel capătă un sens. În Isus găsesc scopul şi calea. Prin El îmi dau seama de ce m-a creat Dumnezeu: ca să fiu întotdeauna în prezenţa lui Dumnezeu, asemeni copiilor în jurul tatălui lor. Isus mă eliberează de frica morţii, comună tuturor oamenilor. Frica de a muri şi moartea în sine. Nu cred că există cineva care a cunoscut spaima morţii mai bine ca Isus. De aceea numai El mă poate ajuta. El ne dă o nădejde care trece dincolo de moarte. El împlineşte dorul uman de a trăi veşnic şi de a fi unit cu Dumnezeu, dar în acelaşi timp şi dorinţa după dreptate, odihnă şi pace. Iar în veşnicie, în oraşul ceresc, în prezenţa lui Dumnezeu nu va mai fi nimic întinat, spurcat, nici minciună (Apocalipsa 21:27), vor lipsi lacrimile, moartea, tânguire, ţipăt, durere, noapte, zi (Apocalipsa 21:4), ci fiii lui Dumnezeu vor fi în permanenţă în prezenţa Lui (Apocalipsa 21:7). Isus ne dă o viaţă plină de sens: „Eu am venit ca oile mele să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug" (Evanghelia după Ioan 10:10). Isus a venit ca să dea, tuturor celor ce cred în El, satisfacţie, plinătate şi fericire lăuntrică pentru viaţa aceasta trecătoare şi nădejde pentru viaţa veşnică. Nădejdea devine certitudine prin credinţa noastră în Dumnezeu, prin Isus.
Eu cred în Isus pentru că El îmi dă această speranţă adevărată, existentă şi bazată în Fiul lui Dumnezeu. Credinţa în Dumnezeu este mult mai mult decât o nădejde vagă, oarbă, de fabricaţie proprie, ea este o bine întemeiată, puternică încredere în ceea ce speri.
În Isus am bucurie
Comună tuturor oamenilor le este dorinţa după bucurie. Isus îmi arată că bucuria adevărată este independentă de condiţiile exterioare, fiindcă îşi are rădăcinile în dragostea lui Dumnezeu pentru noi oamenii. Dumnezeu ne-a creat ca să avem parte de bucurii. În măreţia creaţiei Sale vrea să ne dăruiască zilnic noi bucurii. În Isus avem certitudinea că suntem protejaţi. „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!" (Filipeni 4:4).
Noi am devenit o societate de consum. Este doar o iluzie a susţine că nivelul ridicat de trai, averea, consumul multor bunuri ne fac mai fericiţi sau mai siguri sau măcar mai mulţumiţi. Contrariul este adevărat. La ora actuală nivelul de trai este foarte ridicat. Şi cu toate acestea - sau tocmai de ceea - nemulţumirea, disperarea, cu urmările ei (alcoolismul şi consumul de droguri), sinuciderile şi criminalitatea capătă proporţii înspăimântătoare. Iar tendinţa crescândă de îmbogăţire permanentă duce la griji şi frică pentru înmulţirea, păstrarea şi siguranţa acestor averi.
Isus ne spune că acolo unde sunt comorile noastre acolo sunt şi inimile noastre. El ne avertizează să nu ne adunăm comori aici pe pământ, pentru că ele împietresc inimile şi ne fac orbi faţă de semenii noştri şi faţă de voinţa lui Dumnezeu.
Eu cred în Isus pentru că El îmi arată că mulţumirea nu e de găsit în avere, ci în faptul a te mulţumi cu cât ai: „Mulţumiţi-vă cu ce aveţi ..." (Evrei 13:5). Şi eşti mai fericit dacă dai decât dacă iei. „... să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus care însuşi a zis: ‚Este mai ferice să dai decât să primeşti’" (Faptele Apostolilor 20:35).
În Isus am dovada că soluţia nu este schimbarea lumii prin metode radicale. Este adevărat că învăţătura lui Isus este radicală, dar El n-o impune cu forţa, căci impulsul ei nu este invidia şi ura. Dacă se aplică învăţătura prin forţă, ea nu poate aduce bucurie şi nici mulţumire. Numai dragostea este motorul, calea şi mijlocul acţiunilor lui Isus, ea apelează la inima şi conştiinţa noastră, activând voinţa omului. Ea cere din partea noastră judecată, schimbare a modului de a simţi şi o nouă ţinută morală. Această ţintă se realizează numai prin răbdare, perseverenţă, tenacitate şi consecvenţă.
Descurajarea şi nemulţumirea continuă, atât de răspândite astăzi, un pesimism cotropitor, care duce la cinism şi gândirea destructivă împiedică, sufocă şi ucid bucuria. Isus ne face cunoscute, zilnic mereu altfel, binecuvântările lui Dumnezeu: talentele noastre, calităţile şi posibilităţile, starea noastră bună şi sănătatea, situaţia noastră materială înfloritoare, acceptarea tuturor acelor daruri pe care le putem savura, de care ne putem bucura. Dacă privim cu ochii deschişi toate acestea, atunci inimile noastre recunoscătoare se vor bucura. Din recunoştinţă izvorăşte bucuria.
Eu cred în Isus pentru că El vrea să-mi dăruiască bucuria adevărată în fiecare zi.
luni, 16 mai 2011
duminică, 15 mai 2011
Predicatorilor
Ascultaţi cuvintele lui Richard Baxter din Kidderminster Anglia, ca răspuns unuia care-i cerea socoteală de lucrarea sa:
„Dacă ţi-aş dori ceva rău, ţi-aş da clipele mele de odihnă în locul orelor tale de lucru. Am motive să mă consider cel din urmă dintre sfinţi, dar mi-e teamă să spun că până şi munca cea mai grea a muncitorilor e o plăcere pentru trup pe lângă munca mea, deşi n-aş schimba-o pentru nimic în lume. Munca lor le păstrează sănătatea; a mea o consumă. Munca lor e mereu mai uşoară; a mea e într-o continuă durere. Ei au ore şi zile de vacanţă; eu abia dacă am timp să mănânc. Nimeni nu-şi bate joc de ei pentru munca lor; eu, cu cât lucrez mai mult, sunt mai urât şi am mai multe necazuri "
„Cum mă voi simţi la judecată, dacă o mulţime de ocazii pierdute vor trece prin faţa mea în defilare, şi toate scuzele mele nu vor fi altceva decât deghizări ale laşităţii şi mândriei mele!”
Dr. W. E. Sangster
„Dacă ţi-aş dori ceva rău, ţi-aş da clipele mele de odihnă în locul orelor tale de lucru. Am motive să mă consider cel din urmă dintre sfinţi, dar mi-e teamă să spun că până şi munca cea mai grea a muncitorilor e o plăcere pentru trup pe lângă munca mea, deşi n-aş schimba-o pentru nimic în lume. Munca lor le păstrează sănătatea; a mea o consumă. Munca lor e mereu mai uşoară; a mea e într-o continuă durere. Ei au ore şi zile de vacanţă; eu abia dacă am timp să mănânc. Nimeni nu-şi bate joc de ei pentru munca lor; eu, cu cât lucrez mai mult, sunt mai urât şi am mai multe necazuri "
„Cum mă voi simţi la judecată, dacă o mulţime de ocazii pierdute vor trece prin faţa mea în defilare, şi toate scuzele mele nu vor fi altceva decât deghizări ale laşităţii şi mândriei mele!”
Dr. W. E. Sangster
sâmbătă, 14 mai 2011
Ziua că Isus a luat ziarul său la Locul de Muncă
traducere libera
Isus Discută Două evenimente tragice
În Luca 13, vedem în primul rând că Isus discută două evenimente tragice-două tragedii în mintea publicului său original fel de mult ca Virginia Tech este în mintea noastră în această dimineaţă. Observă că Isus este în primul rând informat despre o fără sens sacrificare-soldaţii lui Ponţiu Pilat a executat brutal un grup de galileeni, care au venit să se închine Domnului, şi să prezinte sacrificii la Templul din Ierusalim. Evenimentul este destul de recent că mulţimea trebuie să informeze Isus ceea ce sa întâmplat, dar, din păcate, nu putem stabili detaliile acestui eveniment specific din surse extra-biblice. Când el a ajuns prima oară în Palestina, Pilat a avut trupele lui şi introducerea de standarde romane cu imaginea de împărat în oraşul sfânt din Ierusalim. Având în vedere că împăratul era venerat ca Dumnezeu, evreii au protestat aceasta blasfemie şi Bared chiar gât lor, atunci când soldaţii romani a intrat în mulţime cu săbii trase pentru a pune jos perturbare. Pilat gândit mai bine de a începe o revoltă şi a eliminat imaginile. De data aceasta, nu a existat nici o rezoluţie, şi dezacordul sa transformat într-o baie de sânge. Ce poate fi mai lipsită de sens decât oameni nevinovaţi, ucişi în timp ce prezintă ofertele lor la Domnul?
În versetul 4, Isus se întoarce de la sacrificare şi aminteşte mulţimea de un accident nefericit-un turn-au prăbuşit la scăldătoarea Siloamului în secţiunea sud-est de Ierusalim, şi 18 persoane au pierdut viaţa lor. Iezechia a avut sculptat acest bazin din stâncă aproximativ şapte secole mai devreme pentru a oferi o sursă de apă în interiorul zidurilor oraşului când asirienii au pregătit să asedieze oraşul. Romanii au îmbunătăţit de lucrări de apă existente, precum şi structura care s-au prăbuşit ar fi putut fi un turn de observaţie sau schele pentru lucrările de construcţie pe apeducte. Este interesant că Isus pune aceste două evenimente împreună-atribuite direct răutatea umană şi alte 18 persoane fiind la locul nepotrivit la momentul nepotrivit unul.
Isus Chipuri Întrebare inevitabil
Natura umană nu sa schimbat de atunci până astăzi, şi în aşa fel încât Isus discuta aceste două evenimente tragice, el trebuie să se confrunte, de asemenea, inevitabil întrebarea de ce? De ce sa întâmplat acest lucru? De ce aceşti oameni? Şi la întrebarea de ce mai dureroasă-a făcut acest lucru se întâmplă să iubesc pe cineva?
Isus abordează întrebarea "de ce" cap-on în versetul 2: "Credeţi că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decât toate celelalte, deoarece Galileeni au suferit în acest fel am să vă spun,?" Nu! "" Şi apoi din nou în versetul 4 în cazul în care l-am ratat; "Sau cei 18 ani care a murit când a căzut turnul din Siloam pe ele-crezi ca au fost mai vinovaţi decât toţi cei care trăiesc în Ierusalim, vă spun,? 'Nu!'"
Nu a fost o idee în zilele lui Isus "şi cu mult înainte (încă mai pluteşte în jur de azi), ca lucrurile rele se intampla numai la oameni răi. Când Iov a pierdut totul, prietenul lui (nu sunt bucuros tu nu ai prieteni de genul asta) Elifaz, a venit la el şi a zis, "Cine este nevinovat, a pierit vreodată? Când au fost distruse în poziţie verticală vreodată?" De locuri de muncă, dacă sunteţi în căutarea pentru o explicaţie, apoi uite în oglindă. Când ucenicii se vedea om orb din Ioan 9, ei vor sa stie: "Cine-a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui?" Isus a corectat teologia lor şi le-a spus nu a fost nici; orbirea ar servi să aducă slavă lui Dumnezeu.
În Luca 13, Isus răstoarnă încă o dată ideea simplistă că lucrurile rele se intampla numai la oameni răi. Aceste catastrofe nu sa întâmplat, deoarece victimele implicate au fost teribile păcătoşi, răi. De fapt, cuvintele lui Isus ", ne reamintesc că studenţii de la Virginia Tech nu sunt diferite faţă de studenţii de la UVA, Roanoke, William şi Mary, sau Liberty.
Ceea ce Isus spune aici este interesant, dar eu sunt chiar mai mult intrigat de ceea ce el nu spune. El se adresează "de ce" problema, dar el nu răspunde cu adevărat. Spre deosebire de mulţi predicatori şi astăzi profeţi, Isus nu atribuie aceste tragedii la judecata lui Dumnezeu asupra Israelului sau vina farisei sau alte persoane care nu credeau în el. Dacă cineva ar fi fost calificat pentru a discuta de ce şi aceea a legăturii de cauzalitate divin în spatele catastrofă umană, ar fi fost Fiul lui Dumnezeu însuşi, dar Isus nu merge acolo. Ne-ar face bine să învăţăm din exemplul lui. Când oamenii se pierd în durere şi durerea lor, este mult mai important pentru noi să vorbim indrepta decat este pentru noi de a sonda tainele providenţei lui Dumnezeu că suntem fără rezerve pentru a explica în primul rând. Biblic istoric V. Philips pe termen lung ne oferă o precauţie sănătos: "Noi, spre deosebire de profeţii din vechime, sunt în măsură să se pronunţe cu privire la semnificaţia autoritate de acest lucru sau că eveniment actual."
Nu putem răspunde la "de ce" problema, dar ceea ce învaţă Biblia ne asigură că Dumnezeu nu a provoca boala şi păcatul care a dus la dezordine în Norris Hall. Dumnezeu a permis oamenilor libertatea de a face alegeri, şi păcătoşenia umană a deschis Pandorei 's Box pentru lucruri pe care Dumnezeu nu a vrut concepute sau pentru creaţia Sa. Atâta timp cât efectele blestem sunt încă cu noi, tragedii fără răspuns va fi o parte a experientei noastre.
Isus ne invită să ia decizia Ultimate
Observaţi ce se întâmplă, deoarece mesajul lui Isus devine foarte personal. Într-o singură frază, Isus merge la a vorbi despre o tragedie care sa întâmplat cu alţii la chemarea pentru noi de a examina propriile noastre vieţi. De două ori, el ne spune: "dacă nu vă pocăiţi, veţi pieri la toate." Eu nu sunt sigur ce oamenii s-au doresc Isus să spună când l-au întrebat despre uciderea lui Pilat un grup de colegi de-evrei, dar eu sunt destul de sigur că nu erau pregătiţi pentru ceea ce el a spus. Isus ar fi putut denunţat Pilat pentru persoana vicios că el a fost şi s-au raspandit flacarile de revoltă împotriva guvernului Roman. Dar, în schimb, el avertizează pur şi simplu şi direct că noi toţi trebuie să fie pregătită să facă faţă cu moartea. Dacă CNN ar fi fost de intervievare Isus în această săptămână în Blacksburg, aceasta este în cazul în care producătorii ar fi tras plug. Cum insensibil de Isus pentru a transforma acest lucru în jur şi să ne facă faţă păcatul nostru propriu şi a mortalităţii noastre. Suntem incomodă şi incomod pentru că Isus a suna un pic prea mult ca un predicator care un apel la altar acasă înmormântare.
Vă rugăm să înţelegeţi că Isus nu vorbeşte aici pentru a familiilor îndoliate ale victimelor încercarea de a se lua la trântă cu pierderea lor. Cei care la rândul său, pe Isus în durerea lor poate cunoaşte confortul de prezenţa sa. El a ştiut întotdeauna un lucru dreptul de a spune oamenilor suferinzi şi el invita pe toti ne ori de câte ori avem nevoie de el: "Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă." Dacă Isus ar fi fost în picioare cu cei care au plâns în faţa celor memorii pe domeniul de foraj, fata lui ar fi brăzdat cu lacrimi ca a fost atunci când a stat de către mormântul Lazăr, prietenul său.
Isus a este direct şi la obiect aici, pentru că el este să vorbesc cu spectatori şi observatori, pentru cei care au urmat acoperire în ziare şi vizionat imaginile de pe CNN din nou şi din nou. Pentru cei care au privit tragedia altora. Şi el vrea ca noi să înţelegem că există ceva mai rău decât a fi victima unui sacrificării fără sens sau a unui accident nefericit, cea mai mare tragedie a tuturor este de a introduce eternitate nepregătiţi. Isus a venit pe pământ să moară pentru păcătoşi şi pentru a aduce darul lui Dumnezeu de iertare şi viaţa veşnică; cea mai mare tragedie de toate, dacă nu ştiţi Isus este realizarea ceea ce aţi ratat un moment dat, după ce aţi murit. Este realizarea tot ce ar fi putut avea şi nu a fost niciodată în măsură să o experienţă. Când Isus spune, "dacă nu vă pocăiţi, tu vei pieri," el înţelege pieri pentru totdeauna.
Avem nevoie de acest avertisment pentru a fi gata pentru eternitate, deoarece niciunul dintre noi nu ştie când va sosi moartea. Cine ar putea fi candidaţi mai puţin probabil în caz de deces decât profesori de predare clase ca ei au făcut o mie de ori înainte sau studenti doar trezesc în dimineaţa zilei de luni, încercând să-l facă la examenele finale, şi visează de restul vieţii lor? Acest lucru se poate întâmpla undeva departe într-o ţară sfâşiat de război sau într-un oraş banda-infestate, dar nu se poate întâmpla pe un campus paşnic în Blacksburg somnoros doar pe drum. Şi totuşi a făcut-o, şi moartea vine dacă suntem gata sau nu. M-am gândit de multe ori în această săptămână de vechea poveste a "Numirea în Samarra:"
Un negustor din Bagdad a trimis pe robul său să piaţă. Funcţionarul a revenit repede tremurând de frică şi a spus:.. "Jos, în locul pe piaţa am fost jostled de o femeie din mulţime, şi când m-am întors am văzut că era Moartea Sa uitat la mine şi a făcut un gest ameninţător Acum master, vă rog da-mi calul tău voi merge la Samarra şi să se ascundă acolo, aşa că moartea nu mă va găsi.. " Negustor ia dat calul, şi robul rode departe cat de repede a putut. În seara comerciant mers la piaţă şi a văzut în picioare Moartea în mulţime. El a mers la ea şi a întrebat, "De ce ai speria robul Meu şi de ce ai face un gest ameninţător?" "Asta nu a fost un gest ameninţător," Moartea a spus. "A fost doar un început de surpriză. Am fost uimit să-l văd în Bagdad, pentru că eu am o întâlnire cu el în seara asta Samarra."
2 Nici unul dintre noi nu ştie când vine moartea-e rentabil să fii gata.
Gary Yates E. este profesor asociat de Vechiul Testament la Seminarul Teologic din Liberty Lynchburg, Virginia.
Luca 13:1-5În vremea aceea au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
„Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au păţit astfel?
Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.
Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim?
Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”Există unele evenimente atât de mari încât ne aminti intotdeauna unde am fost când am auzit prima dată de ştiri-Kennedy şi asasinatele King, tir Reagan, explozia Challenger, aceste avioane crashing în clădiri, şi rapoartele iniţiale de uraganul Katrina. Opt ani în urmă în această săptămână, am fost de conducere acasă de la înmormântarea bunicului meu când am auzit vestea despre un loc numit Columbine High School. Şi, acum violenţa oribil de la Virginia Tech. Cum ar putea întâmpla ceva atât de teribil la alma dvs. sau campus unde ne-am bucurat de tailgating şi fotbal pe sâmbătă după-amiaza? Au fost momente în această săptămână când am avut de la ton sau ton pe comentariul nesfârşite de la ştiri, dar ne dorim ca într-un fel Dumnezeu s-ar rupe în peste undelor şi să ne vorbească despre această tragedie amortire. Noi venim la biserică în fiecare duminică au nevoie de un cuvânt de la Dumnezeu, si am nevoie de disperare sensul că în această dimineaţă. Cerul nu are oră de ştiri proprii sau un blog pe internet ne putem întoarce, dar cred că putem învăţa ceva despre perspectiva lui Dumnezeu pe 4-16-07 de către transformarea într-o poveste din Evanghelia lui Luca care ne spune despre o zi în care Isus a luat ziarul lui de a lucra.
Isus Discută Două evenimente tragice
În Luca 13, vedem în primul rând că Isus discută două evenimente tragice-două tragedii în mintea publicului său original fel de mult ca Virginia Tech este în mintea noastră în această dimineaţă. Observă că Isus este în primul rând informat despre o fără sens sacrificare-soldaţii lui Ponţiu Pilat a executat brutal un grup de galileeni, care au venit să se închine Domnului, şi să prezinte sacrificii la Templul din Ierusalim. Evenimentul este destul de recent că mulţimea trebuie să informeze Isus ceea ce sa întâmplat, dar, din păcate, nu putem stabili detaliile acestui eveniment specific din surse extra-biblice. Când el a ajuns prima oară în Palestina, Pilat a avut trupele lui şi introducerea de standarde romane cu imaginea de împărat în oraşul sfânt din Ierusalim. Având în vedere că împăratul era venerat ca Dumnezeu, evreii au protestat aceasta blasfemie şi Bared chiar gât lor, atunci când soldaţii romani a intrat în mulţime cu săbii trase pentru a pune jos perturbare. Pilat gândit mai bine de a începe o revoltă şi a eliminat imaginile. De data aceasta, nu a existat nici o rezoluţie, şi dezacordul sa transformat într-o baie de sânge. Ce poate fi mai lipsită de sens decât oameni nevinovaţi, ucişi în timp ce prezintă ofertele lor la Domnul?
În versetul 4, Isus se întoarce de la sacrificare şi aminteşte mulţimea de un accident nefericit-un turn-au prăbuşit la scăldătoarea Siloamului în secţiunea sud-est de Ierusalim, şi 18 persoane au pierdut viaţa lor. Iezechia a avut sculptat acest bazin din stâncă aproximativ şapte secole mai devreme pentru a oferi o sursă de apă în interiorul zidurilor oraşului când asirienii au pregătit să asedieze oraşul. Romanii au îmbunătăţit de lucrări de apă existente, precum şi structura care s-au prăbuşit ar fi putut fi un turn de observaţie sau schele pentru lucrările de construcţie pe apeducte. Este interesant că Isus pune aceste două evenimente împreună-atribuite direct răutatea umană şi alte 18 persoane fiind la locul nepotrivit la momentul nepotrivit unul.
Isus Chipuri Întrebare inevitabil
Natura umană nu sa schimbat de atunci până astăzi, şi în aşa fel încât Isus discuta aceste două evenimente tragice, el trebuie să se confrunte, de asemenea, inevitabil întrebarea de ce? De ce sa întâmplat acest lucru? De ce aceşti oameni? Şi la întrebarea de ce mai dureroasă-a făcut acest lucru se întâmplă să iubesc pe cineva?
Isus abordează întrebarea "de ce" cap-on în versetul 2: "Credeţi că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decât toate celelalte, deoarece Galileeni au suferit în acest fel am să vă spun,?" Nu! "" Şi apoi din nou în versetul 4 în cazul în care l-am ratat; "Sau cei 18 ani care a murit când a căzut turnul din Siloam pe ele-crezi ca au fost mai vinovaţi decât toţi cei care trăiesc în Ierusalim, vă spun,? 'Nu!'"
Nu a fost o idee în zilele lui Isus "şi cu mult înainte (încă mai pluteşte în jur de azi), ca lucrurile rele se intampla numai la oameni răi. Când Iov a pierdut totul, prietenul lui (nu sunt bucuros tu nu ai prieteni de genul asta) Elifaz, a venit la el şi a zis, "Cine este nevinovat, a pierit vreodată? Când au fost distruse în poziţie verticală vreodată?" De locuri de muncă, dacă sunteţi în căutarea pentru o explicaţie, apoi uite în oglindă. Când ucenicii se vedea om orb din Ioan 9, ei vor sa stie: "Cine-a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui?" Isus a corectat teologia lor şi le-a spus nu a fost nici; orbirea ar servi să aducă slavă lui Dumnezeu.
În Luca 13, Isus răstoarnă încă o dată ideea simplistă că lucrurile rele se intampla numai la oameni răi. Aceste catastrofe nu sa întâmplat, deoarece victimele implicate au fost teribile păcătoşi, răi. De fapt, cuvintele lui Isus ", ne reamintesc că studenţii de la Virginia Tech nu sunt diferite faţă de studenţii de la UVA, Roanoke, William şi Mary, sau Liberty.
Ceea ce Isus spune aici este interesant, dar eu sunt chiar mai mult intrigat de ceea ce el nu spune. El se adresează "de ce" problema, dar el nu răspunde cu adevărat. Spre deosebire de mulţi predicatori şi astăzi profeţi, Isus nu atribuie aceste tragedii la judecata lui Dumnezeu asupra Israelului sau vina farisei sau alte persoane care nu credeau în el. Dacă cineva ar fi fost calificat pentru a discuta de ce şi aceea a legăturii de cauzalitate divin în spatele catastrofă umană, ar fi fost Fiul lui Dumnezeu însuşi, dar Isus nu merge acolo. Ne-ar face bine să învăţăm din exemplul lui. Când oamenii se pierd în durere şi durerea lor, este mult mai important pentru noi să vorbim indrepta decat este pentru noi de a sonda tainele providenţei lui Dumnezeu că suntem fără rezerve pentru a explica în primul rând. Biblic istoric V. Philips pe termen lung ne oferă o precauţie sănătos: "Noi, spre deosebire de profeţii din vechime, sunt în măsură să se pronunţe cu privire la semnificaţia autoritate de acest lucru sau că eveniment actual."
Nu putem răspunde la "de ce" problema, dar ceea ce învaţă Biblia ne asigură că Dumnezeu nu a provoca boala şi păcatul care a dus la dezordine în Norris Hall. Dumnezeu a permis oamenilor libertatea de a face alegeri, şi păcătoşenia umană a deschis Pandorei 's Box pentru lucruri pe care Dumnezeu nu a vrut concepute sau pentru creaţia Sa. Atâta timp cât efectele blestem sunt încă cu noi, tragedii fără răspuns va fi o parte a experientei noastre.
Isus ne invită să ia decizia Ultimate
Observaţi ce se întâmplă, deoarece mesajul lui Isus devine foarte personal. Într-o singură frază, Isus merge la a vorbi despre o tragedie care sa întâmplat cu alţii la chemarea pentru noi de a examina propriile noastre vieţi. De două ori, el ne spune: "dacă nu vă pocăiţi, veţi pieri la toate." Eu nu sunt sigur ce oamenii s-au doresc Isus să spună când l-au întrebat despre uciderea lui Pilat un grup de colegi de-evrei, dar eu sunt destul de sigur că nu erau pregătiţi pentru ceea ce el a spus. Isus ar fi putut denunţat Pilat pentru persoana vicios că el a fost şi s-au raspandit flacarile de revoltă împotriva guvernului Roman. Dar, în schimb, el avertizează pur şi simplu şi direct că noi toţi trebuie să fie pregătită să facă faţă cu moartea. Dacă CNN ar fi fost de intervievare Isus în această săptămână în Blacksburg, aceasta este în cazul în care producătorii ar fi tras plug. Cum insensibil de Isus pentru a transforma acest lucru în jur şi să ne facă faţă păcatul nostru propriu şi a mortalităţii noastre. Suntem incomodă şi incomod pentru că Isus a suna un pic prea mult ca un predicator care un apel la altar acasă înmormântare.
Vă rugăm să înţelegeţi că Isus nu vorbeşte aici pentru a familiilor îndoliate ale victimelor încercarea de a se lua la trântă cu pierderea lor. Cei care la rândul său, pe Isus în durerea lor poate cunoaşte confortul de prezenţa sa. El a ştiut întotdeauna un lucru dreptul de a spune oamenilor suferinzi şi el invita pe toti ne ori de câte ori avem nevoie de el: "Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă." Dacă Isus ar fi fost în picioare cu cei care au plâns în faţa celor memorii pe domeniul de foraj, fata lui ar fi brăzdat cu lacrimi ca a fost atunci când a stat de către mormântul Lazăr, prietenul său.
Isus a este direct şi la obiect aici, pentru că el este să vorbesc cu spectatori şi observatori, pentru cei care au urmat acoperire în ziare şi vizionat imaginile de pe CNN din nou şi din nou. Pentru cei care au privit tragedia altora. Şi el vrea ca noi să înţelegem că există ceva mai rău decât a fi victima unui sacrificării fără sens sau a unui accident nefericit, cea mai mare tragedie a tuturor este de a introduce eternitate nepregătiţi. Isus a venit pe pământ să moară pentru păcătoşi şi pentru a aduce darul lui Dumnezeu de iertare şi viaţa veşnică; cea mai mare tragedie de toate, dacă nu ştiţi Isus este realizarea ceea ce aţi ratat un moment dat, după ce aţi murit. Este realizarea tot ce ar fi putut avea şi nu a fost niciodată în măsură să o experienţă. Când Isus spune, "dacă nu vă pocăiţi, tu vei pieri," el înţelege pieri pentru totdeauna.
Avem nevoie de acest avertisment pentru a fi gata pentru eternitate, deoarece niciunul dintre noi nu ştie când va sosi moartea. Cine ar putea fi candidaţi mai puţin probabil în caz de deces decât profesori de predare clase ca ei au făcut o mie de ori înainte sau studenti doar trezesc în dimineaţa zilei de luni, încercând să-l facă la examenele finale, şi visează de restul vieţii lor? Acest lucru se poate întâmpla undeva departe într-o ţară sfâşiat de război sau într-un oraş banda-infestate, dar nu se poate întâmpla pe un campus paşnic în Blacksburg somnoros doar pe drum. Şi totuşi a făcut-o, şi moartea vine dacă suntem gata sau nu. M-am gândit de multe ori în această săptămână de vechea poveste a "Numirea în Samarra:"
Un negustor din Bagdad a trimis pe robul său să piaţă. Funcţionarul a revenit repede tremurând de frică şi a spus:.. "Jos, în locul pe piaţa am fost jostled de o femeie din mulţime, şi când m-am întors am văzut că era Moartea Sa uitat la mine şi a făcut un gest ameninţător Acum master, vă rog da-mi calul tău voi merge la Samarra şi să se ascundă acolo, aşa că moartea nu mă va găsi.. " Negustor ia dat calul, şi robul rode departe cat de repede a putut. În seara comerciant mers la piaţă şi a văzut în picioare Moartea în mulţime. El a mers la ea şi a întrebat, "De ce ai speria robul Meu şi de ce ai face un gest ameninţător?" "Asta nu a fost un gest ameninţător," Moartea a spus. "A fost doar un început de surpriză. Am fost uimit să-l văd în Bagdad, pentru că eu am o întâlnire cu el în seara asta Samarra."
2 Nici unul dintre noi nu ştie când vine moartea-e rentabil să fii gata.
Gary Yates E. este profesor asociat de Vechiul Testament la Seminarul Teologic din Liberty Lynchburg, Virginia.
joi, 28 aprilie 2011
40 motive pozitive pentru a se evita porno
Daniel Henderson
Peste 24 de ani de slujire pastorală, am avut ocazia de a lucra cu sute de oameni care se luptă în mod regulat cu capcanele pornografiei.
Eu de multe ori spun că greutatea viaţii creştine este de zi cu zi. Am invatat ca este cel mai greu lucru in lupta cu pofta şi pornografia prin faptul că este atât de actuala. Cu toate acestea, lupta poate fi câştigat - o singură viaţă, o zi. o oră, o decizie şi un singur gând la un moment dat.
Tit 2:11-12 ne provocă să recunoaştem că harul lui Dumnezeu ne învaţă că una dintre modalităţile prin care experimentam acest har este prin recunoaşterea "s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,aşteptând fericita noastră nădejde." puterea pozitivă de alegeri pure.
În cartea mea, Gandeste-te Înainte de-a privi - Evitarea consecintelor tentatiei secrete, voi prezenta capitolele patruzeci de ani, fiecare prezentând motive pozitive pentru a evita capcana de pornografie. Iată-le în rezumat, ca un mod pozitiv de prevenire pura.
1. Ma bucur pe deplin de plăcerea in relaţiea mea de dragoste cu Cristos.
2. Am îndeplinit adevărata mea identitate ca un copil al lui Dumnezeu.
3. Am experienţa furnizarea puterii harului lui Dumnezeu .
4. Ma bucur de libertatea mea în Hristos la maxim .
5. Am evitat o viaţă-model de înşelăciune.
6. Am cultiva o conştiinţă moale şi sensibila.
7. Mă întorc acum de la provocarea curviei în inima mea.
8. Am să refuz tentatia de idolatrie.
9. Am sa dovedesc a fi un econom credincios cu banii mei.
10.Am sa dovedesc a fi un econom credincios din timpul meu.
11. Ma abţin de la orice promovare şi sprijinire a industriei pornografiei.
12. Am păstrat iubitor destinatia darul lui Dumnezeu de expresie sexuală.
13. Am protejat imaginatia data de Dumnezeul meu, in puritate şi putere.
14. Am dezvoltat caracterul disciplinat.
15. Am pazit integritatea mărturiei mele creştine.
16. Am promovarat sănătatea şi armonia în trupul lui Hristos.
17. Am cultivat o rezistenţă mai puternică la viitorul păcatului sexual interpersonal.
18. Am hrănit vedere buna biblica al sfinţeniei al feminităţii.
19. Consider ca femeia este un egal şi o persoana de valoare finala.
20. Am să înveţe să trăiască în realitate, mai degrabă decât fantezie.
21. Recunosc clar vinovăţia personala inutila şi ruşinoasa.
22. Am cultivat un stil de viaţă de mulţumire şi satisfacţie.
23. Am experienţă binecuvântarea de a trai ca un slujitor
24. Am învăţat abilităţile relaţionale de intimitate autentice.
25. Am evitat cicatricele viitor mentale, emotionale si spirituale in viaţa mea.
26. Am experimentat bucuria vieţii creştine.
27. Tind la o recompensa veşnică.
28. Învăţ să ma ocup de cauzele de problemele mele, mai degrabă decât tratarea simptomelor.
29. Am preveni potenţialul ispitei, pentru alţii, în sfera mea de influenţă.
30. Am onoarea de sprijin şi încredere in rugăciunea celor care au investit în viaţa mea spirituală.
Dacă eu sunt căsătorit:
31. Am evita adulter în inima mea.
32. Am să încurajeze încrederea soţiei mele.
33. Am onoarea juramantul meu de puritate maritale şi credincioşie.
34. Mi-am păstra uniunea căsătoriei mele, pure, fara fantezii cu alte femei.
35. Comunic acceptul şi onoare faţă de soţia mea.
36. Am evitat calea pe care ar putea duce cu uşurinţă în infidelitate.
Dacă am copii:
37. Am redus la minimum riscul ca, copiii mei să fie expuşi la pornografie.
38. Sunt un model puternic şi autentic valorilor morale pentru copiii mei.
39. Am scutit copii mei de jena si otrava pornografiei.
40. Incurajez toate calităţile pozitive de mai sus, în viaţa lor.
(The 40 reasons are presented in complete form in Daniel Henderson's book, Think Before You Look – Avoiding the Consequences of Secret Temptation.)
Peste 24 de ani de slujire pastorală, am avut ocazia de a lucra cu sute de oameni care se luptă în mod regulat cu capcanele pornografiei.
Eu de multe ori spun că greutatea viaţii creştine este de zi cu zi. Am invatat ca este cel mai greu lucru in lupta cu pofta şi pornografia prin faptul că este atât de actuala. Cu toate acestea, lupta poate fi câştigat - o singură viaţă, o zi. o oră, o decizie şi un singur gând la un moment dat.
Tit 2:11-12 ne provocă să recunoaştem că harul lui Dumnezeu ne învaţă că una dintre modalităţile prin care experimentam acest har este prin recunoaşterea "s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,aşteptând fericita noastră nădejde." puterea pozitivă de alegeri pure.
În cartea mea, Gandeste-te Înainte de-a privi - Evitarea consecintelor tentatiei secrete, voi prezenta capitolele patruzeci de ani, fiecare prezentând motive pozitive pentru a evita capcana de pornografie. Iată-le în rezumat, ca un mod pozitiv de prevenire pura.
1. Ma bucur pe deplin de plăcerea in relaţiea mea de dragoste cu Cristos.
2. Am îndeplinit adevărata mea identitate ca un copil al lui Dumnezeu.
3. Am experienţa furnizarea puterii harului lui Dumnezeu .
4. Ma bucur de libertatea mea în Hristos la maxim .
5. Am evitat o viaţă-model de înşelăciune.
6. Am cultiva o conştiinţă moale şi sensibila.
7. Mă întorc acum de la provocarea curviei în inima mea.
8. Am să refuz tentatia de idolatrie.
9. Am sa dovedesc a fi un econom credincios cu banii mei.
10.Am sa dovedesc a fi un econom credincios din timpul meu.
11. Ma abţin de la orice promovare şi sprijinire a industriei pornografiei.
12. Am păstrat iubitor destinatia darul lui Dumnezeu de expresie sexuală.
13. Am protejat imaginatia data de Dumnezeul meu, in puritate şi putere.
14. Am dezvoltat caracterul disciplinat.
15. Am pazit integritatea mărturiei mele creştine.
16. Am promovarat sănătatea şi armonia în trupul lui Hristos.
17. Am cultivat o rezistenţă mai puternică la viitorul păcatului sexual interpersonal.
18. Am hrănit vedere buna biblica al sfinţeniei al feminităţii.
19. Consider ca femeia este un egal şi o persoana de valoare finala.
20. Am să înveţe să trăiască în realitate, mai degrabă decât fantezie.
21. Recunosc clar vinovăţia personala inutila şi ruşinoasa.
22. Am cultivat un stil de viaţă de mulţumire şi satisfacţie.
23. Am experienţă binecuvântarea de a trai ca un slujitor
24. Am învăţat abilităţile relaţionale de intimitate autentice.
25. Am evitat cicatricele viitor mentale, emotionale si spirituale in viaţa mea.
26. Am experimentat bucuria vieţii creştine.
27. Tind la o recompensa veşnică.
28. Învăţ să ma ocup de cauzele de problemele mele, mai degrabă decât tratarea simptomelor.
29. Am preveni potenţialul ispitei, pentru alţii, în sfera mea de influenţă.
30. Am onoarea de sprijin şi încredere in rugăciunea celor care au investit în viaţa mea spirituală.
Dacă eu sunt căsătorit:
31. Am evita adulter în inima mea.
32. Am să încurajeze încrederea soţiei mele.
33. Am onoarea juramantul meu de puritate maritale şi credincioşie.
34. Mi-am păstra uniunea căsătoriei mele, pure, fara fantezii cu alte femei.
35. Comunic acceptul şi onoare faţă de soţia mea.
36. Am evitat calea pe care ar putea duce cu uşurinţă în infidelitate.
Dacă am copii:
37. Am redus la minimum riscul ca, copiii mei să fie expuşi la pornografie.
38. Sunt un model puternic şi autentic valorilor morale pentru copiii mei.
39. Am scutit copii mei de jena si otrava pornografiei.
40. Incurajez toate calităţile pozitive de mai sus, în viaţa lor.
(The 40 reasons are presented in complete form in Daniel Henderson's book, Think Before You Look – Avoiding the Consequences of Secret Temptation.)
sâmbătă, 12 martie 2011
"Iadul poate fi refuzat, dar nu va disparea" Al Mohler
Doctrina iadului a intrat recent într-un atac vicios, atât din partea seculariştilor şi chiar din unele evanghelicilor. În multe feluri, asaltul a fost unul sub acoperire. Ca un flux lent atentează, un complex întreg de schimbări legate de inter-cultural, teologic, filosofic şi au conspirat pentru a submina înţelegerea tradiţională a iadului. Ieri, am considerat prima şi, probabil, cel mai important dintre aceste modificări-o vedere radical modificată a lui Dumnezeu. Dar alte aspecte au jucat un rol la a doua problemă well. Cea care a contribuit la negarea modernă a iadului este o viziune a schimbari de justiţie. Justiţia retributiv a fost semnul distinctiv al legii umane din vremuri premoderne. Acest concept presupune că pedeapsa este o componentă naturală şi necesară a justiţiei. Cu toate acestea, justiţia retributiv a fost în conformitate cu un asalt de mai mulţi ani în culturile occidentale, iar acest lucru a condus la modificările în doctrina despre iad.
Filosofi utilitare, cum ar fi John Stuart Mill şi Jeremy Bentham a susţinut că pedeapsa este o formă inacceptabilă de justiţie. Respingerea norme clare şi morală absolută, ei au susţinut că justiţia cere refacerea, mai degrabă decât răzbunare. Infractorii nu au mai fost văzute ca rău şi merit pedeapsa, dar au fost văzute ca persoane care au nevoie de corecţie. Scopul-pentru toate, dar cel mai extraordinar păcătoşi-a fost restaurare şi reabilitare. Trecerea de la închisoare la penitenciar trebuia sa fie o trecere de la un loc de pedeapsă la un loc de pocăinţă, dar se pare că nimeni nu le-a spus prizonieri ..
CS Lewis a respins această idee ca un asalt asupra conceptul de justiţie. "Cerem, nu de un remediu dacă este doar, ci dacă aceasta reuşeşte. Astfel, atunci când vom înceta să ia în considerare ceea ce merită penale şi ia în considerare numai ceea ce-l va vindeca sau ai descuraja pe ceilalţi, ne-am tacit îl scoase din sfera justiţiei cu totul, în loc de o persoană, un subiect de drepturi, avem acum un simplu obiect, un pacient, "caz" o. "
Reforme Penale a urmat, execuţiile publice a încetat, iar publicul a acceptat modificările în numele umanitarismului. Olandez Pieter criminalist Spierenburg subliniat la "identificarea creştere inter-umane" ca subteran de aceasta schimbare. Persoanele fizice au început să simpatizeze cu penal, de multe ori gândirea de ei înşişi în locul lui penale. Impactul acestei schimbari in cultura se poate observa într-o scrisoare de la un secolul al nouăsprezecelea anglican la altul:
Neîncrederea în existenţa justiţiei răsplată. . . este acum atât de larg răspândit prin aproape toate clasele de oameni, în special în ceea ce priveşte problemele sociale şi politice. . . [Că] provoacă chiar şi oamenii, a cărui teologie învaţă-le să privească pe Dumnezeu ca un autocrat răzbunător, fără de lege, pentru a stigmatiza la fel de crude şi păgâne convingerea că legea penală este obligat să contemple în pedepse în alte scopuri pe lângă îmbunătăţirea infractorului el însuşi şi descurajarea altora. "
Concept utilitarist de justiţie şi de disuasiune a dat, de asemenea modalitate de a justiţie, prin avizul popular şi personalizate culturale. Constituţia SUA nu permite "pedepse crude şi neobişnuite", iar instanţele au oferit în evoluţie şi hotărârile contradictorii asupra a ceea ce fel de pedeapsa este astfel excluse. La momente diferite, pedeapsa cu moartea a fost constituţional permise şi interzise, şi într-un recent SUA deciziei Curtii Supreme, justiţia scris opinia majoritară citate de fapt, datele din sondaje de opinie.
Transformari ale practicii judiciare şi cultură au redefinit justiţie pentru multe persoane moderne. Retribution este afară, şi de reabilitare se pune în locul său. Unii teologi au încorporate pur şi simplu, această nouă teorie a justiţiei în doctrinele lor de iad. Pentru romano-catolici, doctrina de funcţii purgatoriu ca penitenciar. Pentru unii evanghelici, o perioadă de timp în iad - dar nu o eternitate în iad - este remediul.
Unii teologi au pus la îndoială integritatea morală de pedeapsa veşnică, susţinând că o pedeapsă infinită este o sancţiune nedrept pentru păcatele finite. Sau, pentru a pune argumentul într-o formă uşor diferită, chinul veşnic este nici o pedeapsă potrivită pentru păcatele temporal. Doctrina tradiţională a iadului susţine că o sancţiune infinit este doar pedeapsa pentru păcat împotriva sfinţenia infinită a lui Dumnezeu. Acest lucru explică de ce toţi păcătoşii sunt la fel de merituoşi de iad, ci pentru mântuirea prin credinţa în Hristos.
Un al treilea schimb, în ceea ce priveste cultura mai mare apariţia viziunea psihologic. Comportamentul uman a fost redefinit de impactul de psihologii umaniste care refuza sau de a reduce responsabilitatea personală pentru greşelile. diverse teorii loc vina pe influenţele externe, factorii biologici, determinismul comportamental, predispoziţii genetice, şi influenţa de subconştient - şi aceste teorii varianta abia zgâria suprafaţa.
Sine autonom devine marele proiect personal pentru persoanele fizice, şi crimele lor diferite şi delictele sunt scuzat ca experienţe de creştere sau "problemele personale." Ruşinea şi vinovăţia sunt interzise de la discuţii publice şi a respins ca represive. Într-o astfel de cultură, finalitatea de condamnare a lui Dumnezeu de păcătoşi nepocăiţi spre iad e doar de neconceput.
O a patra schimbare conceptul de mântuire. Marea majoritate a bărbaţilor şi femeilor a lungul secolelor a civilizaţiei occidentale au trezit în dimineaţa şi a plecat să dormi la noapte cu frica de iad niciodată departe de constiinta - până acum. Păcatul a fost redefinit ca o lipsă de respect de sine, mai degrabă decât ca o insultă la slava lui Dumnezeu. Mântuirea a fost reconceived ca eliberare de asuprire, interne sau externe. Evanghelia devine un mijloc de eliberare de la robie la obiceiurile proaste, mai degrabă decât de salvare dintr-o propoziţie de veşnicie în iad.
Teodicee problema apare imediat atunci când evanghelici limita mântuirea celor care vin la credinţă conştientă în Hristos în timpul vieţii lor pământeşti şi de a defini mântuirea ca ceva asemanator cu justificarea prin credinţă. Pentru a mintea modernă, acest lucru pare absolut nedrept şi scandalos discriminatorii. Unii evanghelici au modificat astfel doctrina mântuirii în consecinţă. Acest lucru înseamnă că iadul este fie evacuat sau minimizate. Sau, ca unul spirit catolic glumea, iadul a fost cu aer condiţionat.
Aceste schimbări în cultura, dar sunt parte a imaginii. Cauza cea mai de bază ale controverse peste doctrina iadului este provocarea de teodicee. Doctrina tradiţională este doar prea în pas cu mintea contemporan - prea dure şi veşnic fixe. În aproape fiecare aspect, mintea modernă este ofensat de conceptul biblic de iad conservate în doctrina tradiţională. Pentru unii care se numesc evanghelici, acest lucru este pur şi simplu prea mult să le suporte.
Noi ar trebui să reţineţi că un compromis privind doctrina de iad nu se limitează la cei care resping formula tradiţională. Realitatea este că puţine referiri la iad sunt susceptibile de a fi auzit chiar şi în bisericile conservatoare care nu s-ar nega doctrina. Încă o dată, mediul cultural este o influenţă majoră.
În studiul său "căutător sensibile" biserici, cercetător Kimon Howland Sargeant observă că "de azi favorizează cultural pluralismul un sub-accent pe" vinde greu "din Iad contribuind în acelaşi timp la o supraaccentuarea pe" vinde soft "de satisfacţie personală, prin Isus Hristos . "Problema este, deci, mai complex şi omniprezentă decât respingerea teologic din iad-aceasta include, de asemenea, evitarea de cauză în faţa unor presiuni culturale.
Revizuire sau respingere a doctrinei tradiţionale de iad vine la un cost mare. Întregul sistem de teologie este modificat de efect, chiar dacă unii revizionişti refuză să ia revizuirile lor la concluziile lor logice. În esenţă, conceptele noastre lui Dumnezeu şi Evanghelia sunt în joc. Ce poate fi mai important?
Tentaţia de a revizui doctrina de iad - pentru a elimina intepatura şi scandalul de pedeapsă conştientă veşnică - este de înţeles. Dar este, de asemenea, un test major de convingere evanghelice. Acesta nu este un fleac teologică. Ca un observator a cerut, "Ar putea fi faptul că singurul rezultat al încercărilor, oricât de bine-înţeles, pentru aer-condiţie Hell, este de a asigura faptul că mai multe persoane şi mai mult vânt de până acolo?"
Iad cere atenţia noastră în prezent, se confruntă cu evanghelicii un test critic de integritate teologice şi biblice. Iadul poate fi refuzat, dar nu vor disparea. Sunt mereu bucuros să aud de la cititori.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Scrieti-mi la mail@albertmohler.com. Urmaţi actualizări regulate pe Twitter la www.twitter.com / AlbertMohler.
O versiune mult mai mare a acestui eseu apare în Iad Under Fire: Modern Bursa reinventând pedeapsa veşnică, editat de Christopher W. Morgan şi Robert A. Peterson (Zondervan, 2004). Vă recomandăm această carte pentru cititorii interesaţi în a şti fundal la dezbaterile actuale asupra doctrinei biblice ale iadului. O versiune anterioară a acestui eseu a fost publicat aici, pe 30 noiembrie 2004. Share: Email-te Twitter Cuvinte de imprimare de la Foc: Audierea vocea lui Dumnezeu în cele 10 porunci de către R. Albert Mohler, Jr. Cumparare pe cuvinte Amazon din foc: Audierea Vocea lui Dumnezeu în cele 10 Porunci Dacă Dumnezeu a vorbit, apoi cea mai înaltă aspiraţie umană trebuie să fie pentru a auzi ceea ce a spus Creatorul. Dumnezeu a vorbit într-adevăr, prin cele Zece Porunci, şi Al Mohler explorează această revelaţie a lui Dumnezeu şi implicaţiile pentru poporul Său.
Promisiunea este de a auzi, să se supună, şi să trăiască. Aceste "Zece Words", ne spune cine este Dumnezeu şi poporul Său ceea ce ar trebui să arate. Dr. R. Albert Mohler, Jr.Dr. R. Albert Mohler, Jr., serveşte ca preşedinte al Southern Baptist Seminarul Teologic - şcoală pilot a Convenţiei Baptiste de Sud şi una dintre cele mai mari seminarii din lume. * Citeste mai mult Urmaţi Dr. Mohler pe Twitter * Gaseste Dr. Mohler pe Facebook Aboneaza-te la blog-ul actualizări prin e-mail. Introduceţi adresa dvs. de email de mai jos şi faceţi clic pe prezinte
Trimiteti Gestionaţi toate abonamentele ⇒ populare * comun de a face departe cu Iadul? O parte Universalismul * ca un Lure? Cazul emergente de Rob Bell * face departe cu Iadul? Partea a doua * ameninţării globale a Gendercide * Cum sa întâmplat asta? De ce Căsătoria homosexuală are sens să * Deci, mulţi vor Botezătorul trecut la Baylor Va rugam sa inchid luminile? * Lupte Boys Girls - o ciocnire a lumilor şi viziuni asupra lumii * Făcând Departe cu Iadul? Partea I * face departe cu Iadul?
Trimiteti Gestionaţi toate abonamentele ⇒ populare * comun de a face departe cu Iadul? O parte Universalismul * ca un Lure? Cazul emergente de Rob Bell * face departe cu Iadul? Partea a doua * ameninţării globale a Gendercide * Cum sa întâmplat asta? De ce Căsătoria homosexuală are sens să * Deci, mulţi vor Botezătorul trecut la Baylor Va rugam sa inchid luminile? * Lupte Boys Girls - o ciocnire a lumilor şi viziuni asupra lumii * Făcând Departe cu Iadul? Partea I * face departe cu Iadul
Filosofi utilitare, cum ar fi John Stuart Mill şi Jeremy Bentham a susţinut că pedeapsa este o formă inacceptabilă de justiţie. Respingerea norme clare şi morală absolută, ei au susţinut că justiţia cere refacerea, mai degrabă decât răzbunare. Infractorii nu au mai fost văzute ca rău şi merit pedeapsa, dar au fost văzute ca persoane care au nevoie de corecţie. Scopul-pentru toate, dar cel mai extraordinar păcătoşi-a fost restaurare şi reabilitare. Trecerea de la închisoare la penitenciar trebuia sa fie o trecere de la un loc de pedeapsă la un loc de pocăinţă, dar se pare că nimeni nu le-a spus prizonieri ..
CS Lewis a respins această idee ca un asalt asupra conceptul de justiţie. "Cerem, nu de un remediu dacă este doar, ci dacă aceasta reuşeşte. Astfel, atunci când vom înceta să ia în considerare ceea ce merită penale şi ia în considerare numai ceea ce-l va vindeca sau ai descuraja pe ceilalţi, ne-am tacit îl scoase din sfera justiţiei cu totul, în loc de o persoană, un subiect de drepturi, avem acum un simplu obiect, un pacient, "caz" o. "
Reforme Penale a urmat, execuţiile publice a încetat, iar publicul a acceptat modificările în numele umanitarismului. Olandez Pieter criminalist Spierenburg subliniat la "identificarea creştere inter-umane" ca subteran de aceasta schimbare. Persoanele fizice au început să simpatizeze cu penal, de multe ori gândirea de ei înşişi în locul lui penale. Impactul acestei schimbari in cultura se poate observa într-o scrisoare de la un secolul al nouăsprezecelea anglican la altul:
Neîncrederea în existenţa justiţiei răsplată. . . este acum atât de larg răspândit prin aproape toate clasele de oameni, în special în ceea ce priveşte problemele sociale şi politice. . . [Că] provoacă chiar şi oamenii, a cărui teologie învaţă-le să privească pe Dumnezeu ca un autocrat răzbunător, fără de lege, pentru a stigmatiza la fel de crude şi păgâne convingerea că legea penală este obligat să contemple în pedepse în alte scopuri pe lângă îmbunătăţirea infractorului el însuşi şi descurajarea altora. "
Concept utilitarist de justiţie şi de disuasiune a dat, de asemenea modalitate de a justiţie, prin avizul popular şi personalizate culturale. Constituţia SUA nu permite "pedepse crude şi neobişnuite", iar instanţele au oferit în evoluţie şi hotărârile contradictorii asupra a ceea ce fel de pedeapsa este astfel excluse. La momente diferite, pedeapsa cu moartea a fost constituţional permise şi interzise, şi într-un recent SUA deciziei Curtii Supreme, justiţia scris opinia majoritară citate de fapt, datele din sondaje de opinie.
Transformari ale practicii judiciare şi cultură au redefinit justiţie pentru multe persoane moderne. Retribution este afară, şi de reabilitare se pune în locul său. Unii teologi au încorporate pur şi simplu, această nouă teorie a justiţiei în doctrinele lor de iad. Pentru romano-catolici, doctrina de funcţii purgatoriu ca penitenciar. Pentru unii evanghelici, o perioadă de timp în iad - dar nu o eternitate în iad - este remediul.
Unii teologi au pus la îndoială integritatea morală de pedeapsa veşnică, susţinând că o pedeapsă infinită este o sancţiune nedrept pentru păcatele finite. Sau, pentru a pune argumentul într-o formă uşor diferită, chinul veşnic este nici o pedeapsă potrivită pentru păcatele temporal. Doctrina tradiţională a iadului susţine că o sancţiune infinit este doar pedeapsa pentru păcat împotriva sfinţenia infinită a lui Dumnezeu. Acest lucru explică de ce toţi păcătoşii sunt la fel de merituoşi de iad, ci pentru mântuirea prin credinţa în Hristos.
Un al treilea schimb, în ceea ce priveste cultura mai mare apariţia viziunea psihologic. Comportamentul uman a fost redefinit de impactul de psihologii umaniste care refuza sau de a reduce responsabilitatea personală pentru greşelile. diverse teorii loc vina pe influenţele externe, factorii biologici, determinismul comportamental, predispoziţii genetice, şi influenţa de subconştient - şi aceste teorii varianta abia zgâria suprafaţa.
Sine autonom devine marele proiect personal pentru persoanele fizice, şi crimele lor diferite şi delictele sunt scuzat ca experienţe de creştere sau "problemele personale." Ruşinea şi vinovăţia sunt interzise de la discuţii publice şi a respins ca represive. Într-o astfel de cultură, finalitatea de condamnare a lui Dumnezeu de păcătoşi nepocăiţi spre iad e doar de neconceput.
O a patra schimbare conceptul de mântuire. Marea majoritate a bărbaţilor şi femeilor a lungul secolelor a civilizaţiei occidentale au trezit în dimineaţa şi a plecat să dormi la noapte cu frica de iad niciodată departe de constiinta - până acum. Păcatul a fost redefinit ca o lipsă de respect de sine, mai degrabă decât ca o insultă la slava lui Dumnezeu. Mântuirea a fost reconceived ca eliberare de asuprire, interne sau externe. Evanghelia devine un mijloc de eliberare de la robie la obiceiurile proaste, mai degrabă decât de salvare dintr-o propoziţie de veşnicie în iad.
Teodicee problema apare imediat atunci când evanghelici limita mântuirea celor care vin la credinţă conştientă în Hristos în timpul vieţii lor pământeşti şi de a defini mântuirea ca ceva asemanator cu justificarea prin credinţă. Pentru a mintea modernă, acest lucru pare absolut nedrept şi scandalos discriminatorii. Unii evanghelici au modificat astfel doctrina mântuirii în consecinţă. Acest lucru înseamnă că iadul este fie evacuat sau minimizate. Sau, ca unul spirit catolic glumea, iadul a fost cu aer condiţionat.
Aceste schimbări în cultura, dar sunt parte a imaginii. Cauza cea mai de bază ale controverse peste doctrina iadului este provocarea de teodicee. Doctrina tradiţională este doar prea în pas cu mintea contemporan - prea dure şi veşnic fixe. În aproape fiecare aspect, mintea modernă este ofensat de conceptul biblic de iad conservate în doctrina tradiţională. Pentru unii care se numesc evanghelici, acest lucru este pur şi simplu prea mult să le suporte.
Noi ar trebui să reţineţi că un compromis privind doctrina de iad nu se limitează la cei care resping formula tradiţională. Realitatea este că puţine referiri la iad sunt susceptibile de a fi auzit chiar şi în bisericile conservatoare care nu s-ar nega doctrina. Încă o dată, mediul cultural este o influenţă majoră.
În studiul său "căutător sensibile" biserici, cercetător Kimon Howland Sargeant observă că "de azi favorizează cultural pluralismul un sub-accent pe" vinde greu "din Iad contribuind în acelaşi timp la o supraaccentuarea pe" vinde soft "de satisfacţie personală, prin Isus Hristos . "Problema este, deci, mai complex şi omniprezentă decât respingerea teologic din iad-aceasta include, de asemenea, evitarea de cauză în faţa unor presiuni culturale.
Revizuire sau respingere a doctrinei tradiţionale de iad vine la un cost mare. Întregul sistem de teologie este modificat de efect, chiar dacă unii revizionişti refuză să ia revizuirile lor la concluziile lor logice. În esenţă, conceptele noastre lui Dumnezeu şi Evanghelia sunt în joc. Ce poate fi mai important?
Tentaţia de a revizui doctrina de iad - pentru a elimina intepatura şi scandalul de pedeapsă conştientă veşnică - este de înţeles. Dar este, de asemenea, un test major de convingere evanghelice. Acesta nu este un fleac teologică. Ca un observator a cerut, "Ar putea fi faptul că singurul rezultat al încercărilor, oricât de bine-înţeles, pentru aer-condiţie Hell, este de a asigura faptul că mai multe persoane şi mai mult vânt de până acolo?"
Iad cere atenţia noastră în prezent, se confruntă cu evanghelicii un test critic de integritate teologice şi biblice. Iadul poate fi refuzat, dar nu vor disparea. Sunt mereu bucuros să aud de la cititori.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Scrieti-mi la mail@albertmohler.com. Urmaţi actualizări regulate pe Twitter la www.twitter.com / AlbertMohler.
O versiune mult mai mare a acestui eseu apare în Iad Under Fire: Modern Bursa reinventând pedeapsa veşnică, editat de Christopher W. Morgan şi Robert A. Peterson (Zondervan, 2004). Vă recomandăm această carte pentru cititorii interesaţi în a şti fundal la dezbaterile actuale asupra doctrinei biblice ale iadului. O versiune anterioară a acestui eseu a fost publicat aici, pe 30 noiembrie 2004. Share: Email-te Twitter Cuvinte de imprimare de la Foc: Audierea vocea lui Dumnezeu în cele 10 porunci de către R. Albert Mohler, Jr. Cumparare pe cuvinte Amazon din foc: Audierea Vocea lui Dumnezeu în cele 10 Porunci Dacă Dumnezeu a vorbit, apoi cea mai înaltă aspiraţie umană trebuie să fie pentru a auzi ceea ce a spus Creatorul. Dumnezeu a vorbit într-adevăr, prin cele Zece Porunci, şi Al Mohler explorează această revelaţie a lui Dumnezeu şi implicaţiile pentru poporul Său.
Promisiunea este de a auzi, să se supună, şi să trăiască. Aceste "Zece Words", ne spune cine este Dumnezeu şi poporul Său ceea ce ar trebui să arate. Dr. R. Albert Mohler, Jr.Dr. R. Albert Mohler, Jr., serveşte ca preşedinte al Southern Baptist Seminarul Teologic - şcoală pilot a Convenţiei Baptiste de Sud şi una dintre cele mai mari seminarii din lume. * Citeste mai mult Urmaţi Dr. Mohler pe Twitter * Gaseste Dr. Mohler pe Facebook Aboneaza-te la blog-ul actualizări prin e-mail. Introduceţi adresa dvs. de email de mai jos şi faceţi clic pe prezinte
Trimiteti Gestionaţi toate abonamentele ⇒ populare * comun de a face departe cu Iadul? O parte Universalismul * ca un Lure? Cazul emergente de Rob Bell * face departe cu Iadul? Partea a doua * ameninţării globale a Gendercide * Cum sa întâmplat asta? De ce Căsătoria homosexuală are sens să * Deci, mulţi vor Botezătorul trecut la Baylor Va rugam sa inchid luminile? * Lupte Boys Girls - o ciocnire a lumilor şi viziuni asupra lumii * Făcând Departe cu Iadul? Partea I * face departe cu Iadul?
Trimiteti Gestionaţi toate abonamentele ⇒ populare * comun de a face departe cu Iadul? O parte Universalismul * ca un Lure? Cazul emergente de Rob Bell * face departe cu Iadul? Partea a doua * ameninţării globale a Gendercide * Cum sa întâmplat asta? De ce Căsătoria homosexuală are sens să * Deci, mulţi vor Botezătorul trecut la Baylor Va rugam sa inchid luminile? * Lupte Boys Girls - o ciocnire a lumilor şi viziuni asupra lumii * Făcând Departe cu Iadul? Partea I * face departe cu Iadul
Abonați-vă la:
Postări (Atom)